Pelicanul comun este o păsăre de talie mare, care poate ajunge la o lungime de 140 cm şi o greutate de 10 kg.

Atrag atentia mai ales prin ciocul lor mare sub care se afla un sac de piele de culoare galbenă, folosit la transportul peştilor prinsi catre cuiburile cu pui. Zonele preferate de pelicani sunt cele cu apa putin adânca şi cu ape domoale, bogate în peşte, unde isi pot prinde usor prada cu ciocurile lor imense.

La noiîin ţara ii găsim de la sfârşitul lunii martie şi până în octombrie în Delta Dunării, unde revin an de an pentru a-si face cuiburile şi pentru a creşte puii. Coloniile se stabiles în jurul plaurilor, mici insule de stuf plutitoare, pe care isi fac cuibul. De obicei femela depune 2-3 ouă pe care ambii parinti le clocesc timp de 35 de zile.

In acest moment pelicanul este o specie protejată in toata Europa şi inca ne putem mândri cu aproximativ 2500 de perechi de pelicani care cuibaresc in fiecare anîin Delta Dunării - aceasta fiind şi cea mai mare populatie de pelicani din Europa. În România pelicanul este declarat monument al naturii iar patrunderea în colonii este stric interzisă dar nu neapărat şi respectată. Au fost situaţii în care pelicanii au parasit colonia, lăsând în urma cuiburile cu ouă sau pui din cauza apropierii prea dese şi în mod repetat a grupurilor de turisti.

Relatarile unor exploratori straini ajunsi în Dobrogea la sfarsitul secolului al XIX lea povestesc de existentă unor colonii incredibile pe toata suprafata Dobrogei unde numarul păsărilor depasea orice imaginaţia umană .

Faptul ca este considerat de către pescari o pasarea lacoma, care consumă 10 kg de peşte pe zi, desi nu este adevărat, pelicanul consumă maxim 3 kg de peşte zilnic, a adus aceasta peşte in pragul disparitiei. În timp în Delta Dunarii au fost facute numeroase expeditii de masacrarea pelicanilor în care se dadeau foc plaurilor pe care cloceau pelicanii sau în care vânători erau răsplătiţi pentru fiecare pelican împuşcat.