Sarichioi, Constanta, Pensiunea Colt de Rai, Delta Dunarii, Tulcea, Mila 23, Murighiol, Sulina, Mare Neagra, Mamaia, Mangalia, Neptun, Olimp, Saturn Venus, Jupiter, Gura Portitei, Crab
Sarichioi un paradisul la pãmânt
Home » Floră şi Faună » Pasările Deltei » Stârcul cenuşiu

Stârcul cenuşiu

Stârcul cenuşiu este o pasăre din ordinul Ciconiiformes, familia Ardeidae.

El trăieşte în regiunile cu climă blândă din Europa, Asia ca şi în din sudul Africii cu excepţia regiunii de coastă din sudul Namibiei. In regiunile lipsite de îngheţ este sedentar, numai în regiunile mai reci unde iarna îngheaţă apele este o pasăre migratoare. Stârcul cenuşiu preferă regiunile de baltă care sunt înconjurate de vegetaţie. In ultimul timp se apropie de zonele urbane, putând fi văzut în parcurile cu lacuri.

Stârcul cenuşiu (90 cm) este cu ceva mai mic ca o barză. Penajul pe cap este alb, el fiind împodobit de un moţ negru; pe gât şi spate este cenuşiu cu dungi albe. Ochii sunt înconjuraţi de un inel negru. Deschiderea aripilor la cocor atinge 1,70 m. Zborul lui este lin planat cu bătăi rare din aripi. Capul în zbor este tras înapoi, gâtul formând o buclă în formă de S. În timpul zborului pasărea emite sunete caracteristice.

Ca aspect exterior şi mod de viaţă, stârcul se aseamănă cu cocorul canadian (Ardea herodias) care trăieşte în America de Nord. Stârcul are ciocul şi picioarele lungi, pentru a împiedica scufundarea în smârc. Cele trei degete la picior sunt răsfirate.

El are glandele uropigene atrofiate. De acea, pentru a se apăra de umezeală şi frig, răsfiră penele prin frecarea capului de piept.

Din cauza regresului populaţiei de stârci din anii 1970, păsările au fost şi sunt protejate, cea ce a dus la o creştere a populaţiei în Germania de Nord. Stârcii vânează pândind animalele acvatice din baltă. Hrana lui constă din broaşte, peşti mici, moluşte, şerpi şi insecte acvatice. Pe păşuni pasărea aşteaptă nemişcată lângă o gaură de şoarece, sau fură ouă din cuiburi de păsări.

Cuibul, în care femela depune 4 - 5 ouă verzui, îl construieşte din crengi în copaci, pe când în Olanda stârcii construiesc mai departe cuibul ascuns în stuf. Mortalitaea la puii de stârci este destul de mare, aceasta este apreciată în primele şase luni de viaţă la 70 %. Un stârc poate trăi 24 de ani. Coloniile de stârci sunt gălăgioase, între păsări existând permanent conflicte. Neliniştea din colonii este cauzată şi de faptul că ciorile fură ouăle din cuiburi.