Carasul este cel mai cunoscut şi răspândit peşte de apă dulce din România. El face parte din clasa Actinopterygii, ordinul Cypriniformes, familia Cyprinidae.

Carasul este originar din Asia de Nord, de unde s-a răspândit în toată China ca peşte ornamental, iar mai apoi în întreaga lume. Dimensiunile obişnuite ale carasului sunt de 10-15 cm, iar greutatea lui poate varia de la 80-150 de grame, la 1,5-2 kg, în mod excepţional.

Coloraţia solzilor lui depinde de apa în care trăieşte. În apele mâloase solzii lui bat spre culoarea neagră, în apele bogate în vegetaţie bate spre verde, iar în cele limpezi culoarea carasului este auriu-maronie. Forma capului este asemănătoare cu cea a crapului, lipsindu-i însă mustăţile, iar forma gurii este obtuză, cu buze subţiri.

Carasul poate trăi în ape foarte sărace în oxigen, între nişte limite ale PH-ului, pe care puţini peşti le suportă. Este un peşte care rezistă şi scos din apă, mai multe ore, mai ales dacă este învelit într-o cârpă udă, deoarece nu i se usucă solzii. Se hrăneşte cu larve, crustacee, vegetaţie, moluşte, icre etc.

Reproducerea se realizează primăvara când apa atinge temperaturi de 8-10 grade. Depunerea icrelor durează până la sfârşitul verii. La această specie toate exemplarele peste 2-3 ani sunt femele, deoarece masculii, după această perioadă suferă de fenomenul numit ginogeneză, adică transformarea lor în femele.

Carasul poate fi vânat în aproape toate stilurile, însă specialiştii recomandă pescuitul la plută. Momelile folosite la pescuitul carasului sunt râmele, preferabil de gunoi.