Mreană are corpul cu solzi mărunţi şi gura inferioară, cu buze cărnoase şi 4 mustăţi din care două mai lungi şi două mai scurte. În general măsoară între 30-50 cm şi 500-800 g, dar poate creşte peste 10 kg. În Dunăre se prindeau, cândva, frecvent exemplare peste 5-7 kg.

Mreană creşte foarte încet, la 1 an măsoară 7 cm, la 2 ani - 14 cm, la 4 ani -  27 cm iar la 8 ani abia ajunge la 48 cm. Limita legală la care se poate pescui este de 27 cm.

Maturitatea sexuală a acestui peşte se situează la vârsta de 3-4 ani, mai rar la 5 ani. Masculii devin maturi din punct de vedere sexual mai devreme decât femelele, care depun primele icre, de obicei, la vârsta de 4 ani. Perioada de reproducere are loc între lunile mai-iulie, în funcţie de regiunea geografică. În funcţie de greutatea corporală, o femelă depune 5000-12000 de boabe de icre de culoare galben-portocalie.

Icrele sunt puţin lipicioase, fixându-se astfel uşor pe pietrele sau pietrişul care acoperă albia râului. Icrele de mreană nu sunt comestibile, prezentând un anumit grad de toxicitate. Mreană preferă râuri curate, oxigenate, cu gropi şi fund pietros - nisipos. Solitară şi nocturnă, se hrăneşte cu larve, viermi, crustacee, moluşte şi detritius vegetal. Exemplarele mari au instinct de răpitor şi atacă speciile de peşti mici de pe fundul apei.

În perioada primăverii mrenele îşi încep migraţia şi pe râul Jiu. Majoritatea urcă din Dunăre şi cârduiesc cu cele existente în bulboanele şi gropanele Jiului şi împreună încep urcuşul către amonte. Ţinta lor sunt vadurile mai liniştite si cu pietriş curat, acolo este locul ideal pentru perpetuarea speciei. Atunci când mugurii de salcie tind să se deschidă şi tămâioara umple aerul cu parfumul ei, sunt primele semne care anunţă o perioadă  de hrănire frenetică a mrenelor. Au mare nevoie de energie şi putere pentru a face faţă apelor învolburate ale râului în drumul către zonele de depunere a icrelor.

Călătoria mrenelor este însă obturată la Işalniţa, acolo se află o acumulare ce deserveşte termocentrala locală. Astfel că în aval de marea cicatrice de beton şi fier se formează anual o mare aglomerare de mreană. Acea zonă o frecventez anual în perioada primăverii, de mulţi ani, şi nu am fost niciodată dezamăgit. Chiar şi când Jiul este umflat şi tulbure am prins capturi capitale. Locul unde am avut cele mai bune rezultate este o insuliţă aflată la ceva kilometri în aval de baraj. Este atât de sălbatică încât în fiecare an e nevoie să-mi fac loc în desiş pentru a putea lansa. Fiind un peşte sperios se hrăneşte îndeosebi noaptea, preferă marginile şuvoiului, după diferite obstacole din apă (copaci, maluri rupte, stânci), golfurile din marginea vadului dar şi curentul puternic al râului.

Sunt multe tehnici de pescuit mreană, la bolognesă, feeder sau pur şi simplu cu lanseta la plumb, aceste tehnici depind de condiţiile oferite de zona  respectivă (curenţi, adâncime, transparenţa apei etc.). Eu primăvara la Işalniţa prefer pescuitul cu lanseta la plumb, asta în condiţiile în care apa primăvara este mai tulbure şi Jiul mai umflat. Folosesc lansete scurte (2,40-2,70 m) pentru a putea lansa de sub copaci. Lansetele au acţiune si putere de lansare medie (40-80 g) şi sunt echipate cu mulinete ce trebuie să funcţioneze impecabil atunci când peştele îşi ia fir. Fir de grosime 0,25-0,30 mm şi cârlige cristal de mărimea 2-1. Momeala ideală este coropişniţa şi râma ce iese noapte după ploaie, se mai foloseşte lipitoarea neagră dar aceasta este tocată rapid de cleni. Trăsătura mrenei este de obicei un tremur uşor în vârful lansetei, urmat imediat de o trepidaţie puternică. Ca regulă generală, nu trebuie să forţăm peştele înţepat. Acesta o va lua întotdeauna împotriva curentului. Pentru început, îl lăsăm să urce, menţinând o uşoară tensiune, pentru a nu atinge firul de pietrele tăioase de pe fund. Mreana va ceda după un timp (mai lung sau mai scurt) şi, ca orice peşte, va „ameţi” în urma pompajului. În sfârşit, este necesar să se urmărească în permanenţa undiţa aşezată la mal, întrucât s-au semnalat numeroase cazuri când o mreană de talie mai mare a „furat” cârligul şi împreună cu el undiţa lăsată nesupravegheată pe mal.

Deşi are o carne fadă şi de calitate inferioară, pescuitul mrenei este extrem de incitant datorită forţei cu care se luptă. Peşte vânjos, prezent în multe din râurile de la noi, mreana poate fi caracterizată prin doua cuvinte:forţa şi tenacitate.