Plătica este o specie de peşte din familia Cyprinidae.

Plătica are un corp turtit lateral cu o lungime între 30 - 50 cm, în cazuri de excepţie poate atinge lungimea de 85 cm şi o greutate de 7 kg. Ochii raportaţi la mărime sunt relativ mici. Peştele se poate recunoaşte uşor culoarea verzuie-cenuşie plumburie a solzilor pe spate. Pe părţile laterale are o culoare mai deschisă cu sclipiri perlat-metalice. La exemplarele mai în vârstă nuanţele devin de culoarea bronzului. Solzii sunt acoperiţi abundent de mucus. Inotătoarele sunt relativ lungi de culoare brun închis, prin lungimea mai mare a înotătoarelor plătica se poate deosebi de „Blicca bjoerkna” cu care a fost frecvent confundată. Prin depunerea icrelor în acelaşi timp cu alţi peşti apar prin încrucişări aşa numiţii „bastarzi”. Plătica în condiţii optime de viaţă poate atinge vârsta de 16 ani.

Peştele este răspândit în Europa la nord de Alpi şi Pirinei ca şi în peninsula Balcanică, Marea Caspică, Marea Neagră şi Lacul Aral. O subspecie numită plătica de Dunăre trăieşte în Delta Dunării, iar subspecia „ Abramis brama orientalis” trăieşte în Marea Caspică şi Lacul Aral. In general plătica trăieşte în apele cu un curs domol, canale sau lacuri cu depuneri de mâl pe fund. Peştii trăiesc în grupuri mici pe fundul apei în apropiere de ţărmuri.

Plătica se hrăneşte cu larve de ţânţari, viermi care trăiesc în mâl, moluşte, melci ca şi plancton şi plante acvatice. In anii cu hrană puţină se adună în bancuri mari şi ca un aspirator trec prin mâlul de pe fundul apei. Pescarii cunosc aşa zisele drumuri ale plăticii unde ele se pot găsi apropape în mod regulat.

Perioada depunerii icrelor durează ca. 2 săptămâni şi are loc în lunile aprilie şi iulie. La scimbarea bruscă a temperaturii va fi întreruptă depunerea icrelor, care însă ulterior va fi continuată. In perioada reproducţiei masculii vor stropi cu spermă icrele depuse de femele care pot varia între 150.000 şi 300.000 şi au dimensiunea între 1,6 - 2 mm. Puietul eclozionează la 3 - 12 zile şi se va fixa pe plantele acvatice. Puietul atinge vârsta maturităţii sexuale la 3 - 4 an. Potenţialul de înmuţire al plăticii este enorm în apele cu adâncime mică şi hrană abundentă. Această înmulţire excesivă este frânată de peştii răpitori şi cei care consumă puiet. In prezent plătica nu este o specie periclitată.