Şopârlă de câmp. Nu încape îndoială că cineva n-a văzut în viaţa lui o şopârlă.

Şopârlele-de-câmp mişună aproape peste tot, printre ierburile din câmp, în păduri, la deal şi la munte, sau chiar pe văile de râu.

Coloritul este foarte variabil şi depinde de sex şi vârstă. Masculul are o dungă dorsală brun-roşcată mai închisă, mărginită de două benzi cafenii sau cenuşii, uneori contrastând bine.

Laturile corpului sunt verzi ca iarba, stropite cu pete mici negre cu centrul alb. Femelele sunt mai şterse pe fond predominant brun-cenuşiu.

Ventral, atât masculul cât şi femela sunt verzui, el fiind ceva mai stropit. Femela depune ouăle într-o mică excavaţie şi le îngroapă în pământ cam prin luna iunie-iulie, juvenilii încep să apară prin august, la început vulnerabili mai apoi prind putere şi devin foarte rapizi.

Găsim această specie aproape oriunde există un loc liniştit şi cu iarba, pe lângă pâlcuri de copaci, parcuri, malul Begăi, adesea scrutându-ne de la distanţă cu o privire ce aminteşte de rudele lor mai mari dispărute, dinozaurii.