Rusii lipoveni din Romania sunt credinciosi ortodocsi de rit vechi cunoscuti in intreaga lume sub denumirea de staroveri („de credinta veche”) sau staroobreadti („de rit vechi”).Schisma religioasa care a avut loc in Rusia in sec. al XVII-lea si prigoana ce s-a declansat asupra celor care se impotriveau reformei a determinat sute de mii de rusi staroveri sa-si paraseasca patria natala si sa migreze in diferite colturi ale lumii.
Numerosi staroveri s-au stabilit incepand cu secolul al XVIII-lea si pe teritoriile romanesti, fiind cunoscuti aici sub denumirea de lipoveni.

Se apreciaza unanim ca popularea actualelor zone geografice locuite de lipoveni s-a produs in decursul secolului al XVIII-lea, insa este greu de precizat regiunile Rusiei din care provin staroverii din Romania. Sunt cunoscute drept zone de tranzit arealele Donului si Kubanului, unde s-au refugiat staroveri din toate provinciile Rusiei si de unde o parte dintre ei s-a indreptat spre teritoriile romanesti.

Primele asezari cunoscute ale rusilor-lipoveni sunt cele din Bucovina. Cele mai multe pareri nominalizeaza satul Lipoveni sau Sokolinti (cum este numit de catre localnici) din judetul Suceava ca fiind cea dintai localitate infiintata de rusii lipoveni (1724).

O alta localitate lipoveneasca este Climauti din judetul Suceava, atestata in 1780, printr-un act de donatie semnat de egumenul manastirii Putna, Ioasaf, prin care li se permitea staroverilor rusi asezarea pe mosia manastirii.

In 1784 este infiintata localitatea Fantana Alba (actualmente pe teritoriul Ucrainei), care va deveni ulterior un centru spiritual deosebit de important pentru credinciosii de rit vechi (in 1846 aici se infiinteaza Mitropolia Crestina de Rit Vechi).

Popularea cu staroveri a localitatilor din Moldova precum Manolea, Lespezi, Bratesti, Dumasca, Targu Frumos, Iasi este apreciata pentru prima jumatate a secolului al XVIII-lea, iar pentru restul de localitati se indica prima parte parte si mijlocul secolului al XIX-lea.

Pentru regiunea Dobrogei, prezenta staroverilor este asociata cu migrarea cazacilor condusi de atamanul Ivan Nekrasov, ca urmare a incursiunilor declansate impotriva acestora de autoritatile tariste. Imigrarile populatiei cazacesti si a celei alaturate acesteia se intind pe intreaga perioada a secolului al XVIII-lea. Din 1740-1741, localitatea Sarichioi din judetul Tulcea devine un centru important al cazacilor nekrasovi, cu o organizare remarcabila a vietii sociale dupa regulile „Legamantului lui Ignat”.

Alte sate lipovenesti vechi din Dobrogea (secolul al XVIII-lea) sunt: Slava Rusa, Carcaliu, Jurilovca.