Paianjen

Paianjenii nu sunt insecte, asa cum multi ar crede, ci sunt arahnide, inrudindu-se astfel cu scorpionii. Ei se intalnesc peste tot pe glob, aproape in toate zonele de clima si, desigur, nu exista copil care sa nu stie cum arata un paianjen.

Deseori, acestia inspira teama prin aspectul lor ciudat, prin panza lor misterioasa pe care o tes in colturi intunecoase si prin cruzimea cu care ucid insecte pentru a se hrani. Unii spun ca, daca vezi dimineata un paianjen, inseamna ghinion. Pentru altii, aceste fapturi ciudate reprezinta un prilej de istorisiri fantastice. Sa nu uitam de celebrul personaj de film si benzi desenate, omul-paianjen, care se catara si umbla fara probleme prin locurile cele mai periculoase si din a carui plasa nimeni nu poate scapa. 

Paianjenii fac parte din clasa arahnidelor si sunt niste vietuitoare raspandite aproape pe intreg globul pamantesc, existand mii de astfel de rase. Se pare ca primii paianjeni au aparut acum trei milioane de ani! La inceput aveau dimensiuni foarte mici; cu timpul au evoluat, ajungand la formele cunoscute de astazi. Toti paianjenii au opt picioare, iar corpul lor se compune din doua parti principale. Prima, mai mica, este numita cefalotorace, pe aceasta aflandu-se si cele patru perechi de picioare, si a doua, mai mare, numita abdomen. Aici se gasesc organele ce secreta (elimina) o substanta, care se intareste, in contact cu aerul, transformandu-se intr-un fel de matase. Cu aceasta, paianjenul isi tese panza. 

Viata unui paianjen este in general foarte linistita, principala sa ocupatie fiind aceea de a sta nemiscat cat e ziua de lunga, pentru a-si economisi energia. Nu vom vedea niciodata un paianjen plimbandu-se sau umbland fara rost, ci doar cu un scop precis: de a se hrani, de a se ascunde atunci cand este amenintat sau de a-si tese panza. In aceasta privinta, paianjenul stapaneste o adevarata arta a “tesutului”. Panza este refacuta in fiecare noapte; fiindca aceasta activitate cere multa energie, paianjenul mananca panza veche, pentru a nu pierde proteinele care ii vor fi apoi necesare teserii uneia noi. 


Simturile paianjenului nu sunt foarte dezvoltate. Vederea sa este slaba, iar auzul - inexistent. El simte insa vibratiile pe care le produce o insecta prinsa in plasa, caci aceasta se zbate, incercand sa scape. Vibratiile sunt transmise de fiecare fir al panzei catre centrul acesteia, unde se gaseste de obicei “proprietarul”. Destinatia principala a panzei de paianjen este aceea de capcana, in care se prind diverse insecte, acestea fiind hrana sa. Panza este tesuta, de obicei, noaptea. Ea constituie si locul in care paianjenul isi petrece cea mai mare parte din viata; este o adevarata “casa”, unde se simte in siguranta. Fiind tesuta din fire extrem de subtiri, panza nu este vazuta de insectele aflate in zbor. Dupa ce se incurca in plasa, acestora le este aproape imposibil sa se mai desprinda din ea. Zbaterea lor trezeste atentia paianjenului, care se apropie, prudent, de prada. Apoi, insecta este infasurata cu fire subtiri de matase, fiind astfel imobilizata. 

Dupa aceea, paianjenul ii “injecteaza” o substanta asemanatoare cu sucul gastric. Substanta paralizeaza si apoi ucide insecta, dizolvand-o in interior pana se transforma intr-o solutie moale, un fel de “supa”. Aceasta este apoi sorbita de paianjen, caci el nu poate mesteca. Dupa ce interiorul insectei a fost consumat, din aceasta nu mai ramane decat o carcasa uscata, care este, dupa un timp, aruncata de pe panza. Acest “ospat” ii este suficient paianjenului pentru o buna bucata de vreme. 

Interesant este felul in care se inmultesc paianjenii. Masculul este de obicei mai mic decat femela, iar dupa imperechere el este devorat de partenera sa. Uneori, femela-paianjen isi mananca si puii! De aceea, ei se straduiesc sa paraseasca panza de indata ce au crescut suficient. 

 

Se apreciaza ca in lume exista circa 20.000 de rase de paianjeni, dintre care cele mai multe traiesc in America de Sud si in Africa. Exista, desigur, destule si in Europa, Asia, Australia si America de Nord. Sunt si paianjeni veninosi, a caror intepatura poate fi mortala chiar si pentru om, cum este “vaduva neagra” sau paianjenul cu cruce. Unele rase tropicale din America de Sud (si chiar Europa mediteraneeana) cuprind paianjeni uriasi, cum ar fi vestita tarantula, mygala (care traieste in Brazilia si India), paianjenul alergator (in Italia) si multi altii. Desi se inrudesc cu paianjenii obisnuiti, acestia sunt totusi diferiti, nu numai prin dimensiunile gigantice, dar si prin modul de viata. Ei nu tes panza, ci se ascund in gauri si ataca prada sarind asupra ei. Se pot hrani si cu vietati mai mari, cum ar fi soparlele si chiar unele pasarele. 

O alta curiozitate o reprezinta paianjenii de apa. Acestia au in jurul abdomenului o bula de aer, care ii ajuta sa ramana la suprafata. Ei masoara circa 2 centimetri si pot fi intalniti in Europa, Asia si Oceania.